În care Ezra cere să se facă lumină și multe alte nimicuri

pe când pământul era totuna
cu cerul și numai piatră
cumva totul era construit greșit
picioarele lui Ezra erau
numai sânge și rană
Doamne, ceva nu e bine
uite cum mă strânge zarea
de pretutindeni
și sete îmi e și foame
întunericul mă cuprinde
moartea mă cheamă de pretutindeni
și spaima urlă în mine
fă ceva desparte pământul
de aer și de ape
și un soare pune sus și o lună
și mii de stele cunună
apoi fă să crească iarba
ca tălpile să mi le alin
altfel nu voi mai putea
să te urmez în vis
și pomi cu roade și vii
așa cum numai tu știi Doamne
și multe câmpii

un lucru trebuie să știi Ezra
zise Dumnezeu într-un târziu
lumea asta pe care o vom construi
va fi altfel de cum o știi
va fi o lume în care
să-i dau libertate omului
s-o croiască cum el va dori
e tot ce mai pot face
pentru că mereu am greșit
va fi ultima mea încercare
deja am obosit