În parcul cu platani

mi-a povestit într-o seară un înger
beam împreună o sticlă de vodcă
în timp ce scriam amândoi versuri ciudate
despre morți și fantome în parcul cu platani
cum că sunt singurul vinovat
pentru viața mea de rahat
că de bună voie m-am legat în lanțurile grele
ce mă țintuiesc în pat
până și boala năprasnică de care sufăr
eu mi-am plăsmuit-o
după ce am fumat o floare de nufăr
și că mâinile mele au ridicat zidurile închisorii
în care sunt întemnițat
și să nu mă mai plâng atâta
mai bine aș sparge cercul de care sunt înconjurat
și să-mi trăiesc viața adevărata viață
care cu drag și durere mi s-a tot dat

de atunci tot timpul am în mine spaima teribilă
nu știu ce fel de viață va trebui să trăiesc
țin minte doar că sunt o frunză
purtată de soartă ca de vânt și nimănui nu-i pasă

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top