Izgonirea din rai nopțile mele de coșmar

niciodată nu am reușit
să-ți povestesc despre lupii blonzi
cu bretoane și ochelari mov
încălțați cu bocanci uriași soldățești
și cum îmi bântuiau cu zgomot somnul
și cum inima de spaimă se desfăcea
în bucăți de lumină și întuneric la greu

dar nici despre îngerul trist nu ți-am povestit
îngerul cu aripile târșâindu-le după el
lăsând în urmă o dâră lăptoasă de durere și ger
și nici despre sticla cu vin care fix la ora trei
se insinua lângă mine în pat cerșind sex

sau cum mă loveam de scaun ca de un zid
și mă împrăștiam pe covorul de iută
sau cum visam herghelii de fluturi
te mai visam și pe tine fără să te știu
învăluită misterios în fum de țigară
apoi picioarele tale arcuite a triumf
și lumina divină dintre ele
și cum nu înțelegeam că-i ultima mea înmugurire
uf, uită-te și tu câte flori negre îmi cresc
cu revoltă pe sub unghii

se făcea că abia ne azvârlise în stradă
administratorul cu un singur ochi
ochiul bine ascuns la subsuoara treningului roz
și deja aflasem că Dumnezeu ne părăsise
deși în fiecare noapte
încerca să ne mântuiască
ca să ne ucidă în fiecare dimineață
înainte să ne trezim