La icoana sânilor tăi ard lumânări

îți amintești copii fiind
cum culegeam întunericul din frunzele de prun
fărâmă cu fărâmă să zidim lumina din turn
apoi cum o lăsam lumina să curgă peste combinatul de porci
cum picuram uitarea peste zări și străzi
sau cum îți despicai pieptul din prima
și scoteai dintre coaste o sticlă cu vin?

doar varul mai strălucește la noi acasă
ochii ni-s arși cu țurțuri de gheață
cum mușcam cu gura fără dinți din pereți
din ei în fiecare noapte musteau fantome cu pantaloni verzi
umbra bătătorită de grele și acide ploi
hai să ne mai luăm de mâini și să zburăm în ceață
până când mușchii aripilor vor obosi
și se vor sparge în încercarea noastră
de a ne salva
și să adormim ținându-ne în brațe

la icoana sânilor tăi ard lumânări
sângele mi se urcă în priviri până la ochi și se face pasăre
și se face vin și rană sângerează și îngeri zglobii
se simțea în aer fierbințeala coapsei
mirosea a reavăn

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top