Lumânarea din glastră

Poezia face parte din grupajul de 5 ,  grupaj premiat cu Premiul „Ilie Constantin” al Filialei București – Poezie a Uniunii Scriitorilor din România (USRo) , la concursul literar cu tema „Distanța”, 2020

aseară
îngerul mi-a bătut în geam
înnebunit de spaimă
mi-a șoptit bâlbâit
că nimeni nu știe
cine îi mai e stăpân morții
că seceră de-a valma
cu aceeași furie oarbă
atât în cer cât și pe pământ
a înjurat cu năduf și a fugit
în noapte

de atunci nu l-am mai văzut
licărind în fereastră
i-am aprins o lumânare
și atât
deși mereu îmi pare
imaginea lui pângărită în geam
de bale cerești
dar niciodată nu am avut curaj
să le șterg

acum că s-a făcut dimineață
tușesc și mă uit
după lumânarea din glastră
de afară se aude cum latră
câinele orb și șchiop
de furie vecinul aruncă
în el cu o piatră
lumina se tulbură
și se face repede moarte

Dumnezeu a murit
bună dimineața noapte
bine ai venit
lângă mine orbul își plânge
ochii scurși
goi, așteptăm să ne îmbrăcăm
cu trupuri de carne
și pantofi sport

Categorii
5 Comments
      0 Pings & Trackbacks
      0 Pings & Trackbacks

      Lasă un răspuns