nu-i așa că ori de câte ori
se destramă noaptea
și se face dimineață
întunericul rămâne singur
și luna rămâne și ea
tot singură
și latră ca turbată
la oameni
latră și la stele
iar din frunze
din frunze se preling
lungi și reci
pumnale de verde?
mă uit în oglindă
mă uit și nu mă mai văd..