Luna, fata cu părul înstelat
Poezie dedicată unei bune prietene, ne cunoaștem de aproape 40 de ani, Rodica Becheru care se află într-o grea cumpănă, curând va suferi o operație pe cordul deschis. Multă sănătate!
nici nu ne-am dat seama
când soarele a obosit deja
și frig și moartea
s-a făcut în inima mea
și întuneric și soartă rea
și am plâns și m-am lovit
cu sufletul de cer
dar în zadar
și parcă muream cu fiecare clipă
care-mi trecea
când deodată poate am visat
sau poate chiar a fost adevărat
din cerul întunecat
s-a înălțat luna
înalt s-a înălțat și strălucea
strălucea din bezna înghețată
ca o fată cu părul de aur
cu părul în flăcări
și mi-a sărutat tâmpla
și sufletul și inima
și toată viața mea
și la nunta mea
n-a mai căzut o stea
și pământul s-a făcut
verde și galben și roșu
și cerul
și cerul deodată s-a făcut
mult mai albastru
de cum a fost înainte
și-n inima mea
fierbinte acum și ea
ca o stea au încăput
copiii, cei dragi
și omenirea întreagă
și iarba și florile și păsările
și stelele și luna
toată speranța mea
acum ori de câte ori
soarele va obosi
mă voi deschide
ca o floare
voi arde și voi lumina
NA Imaginea este un colaj cu imagini preluate de pe internet
Un comentariu
Adelle Stein
Foarte frumos gestul de a dedica o poezie unei doamne prietene, aflată într-un moment greu. Operașie ușoară și multă sănătate doamnei Rodica Becheru și am rugămintea să ne anunțați despre starea sănătății doamnei.
Dar poemul este excepțional, curge rotund li deși până la final este trist, în nota caracteristică dvs., finalul este superb și dădător de speranță. Te încarcă cu o energie bună și cu multă liniște și certitudine cum că totul se va termina cu bine.
„acum ori de câte ori
soarele va obosi
mă voi deschide
ca o floare
voi arde și voi lumina”