mănunchi de lumini

pe sâni îţi presăram fluturi
petale miere şi foc
şi te sărutam pe tălpi
pe glezne pe umeri pe gât
pe sufletul tău

de ziua împăcării
pulpele îţi ard cumplit
cârlionţi de iarbă crudă
ţi se împletesc pe glezne
sărutul tău e parcă o mie
de guri flămânde şi te cuprind
eşti jumătatea mea de om
divină
sunt jumătatea ta de cerc
de lumină
înfășurat cu umbră peste umeri
misterios

o mie de îngeri au picat din cer
toți deodată
în iarba pătată
cu umbră grea și aspră

– te-am tot căutat
prin aşternuturi amare străine
şi nu te-am mai găsit nicăirea
femeie prinsă de îngerii beţi
de subsuoară sau de mână
și dusă în lume printre lupi și știme

am avut un vis:
tu erai un copil
atât de mic încât nici măcar om
nu puteam să-ți zic
erai doar un mănunchi de lumini
dacă te-ai fi pierdut de mine
te-ai fi risipit

Categorii

Lasă un răspuns