Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

Mirare

de cum m-ai văzut
sufletul tău a înflorit
stăteai așa chircită sub vânt
și doar suspinai
a înserare
cu privirea agățată curios de zare

foarte ciudată îmi păreai
îngropată adânc în carnea ta
de femeie îndelung zbuciumată
și atât de străină erai
pierdută în casa ta
atât de imensă străină și rea
care avea
rătăcit pe hol un pian
și un acordeon peticit
cu buline mov din plastic gofrat

pe ulița mare
toate tramvaiele se retrag
sub pământ
unde ne duce pe fiecare
drumul crunt

de cum te-am văzut
sufletul meu a tușit
cu sânge
deși brațele mele au îmbobocit
apoi au dat în floare
și am început
să ne întâlnim la tine
în fiecare seară
și să ne vindecăm unul pe altul
de zare

iar la sfârșit
de fiecare dată luminăm înalt
ca o lumânare
apoi dormim cum putem fiecare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll Up Scroll Up