Banshee sau revolta piciorului de lemn cu frunze albastre,  Poezie

Moartea înșelată și piciorul de lemn care îmi tot tresaltă

în fiecare dimineață sunt pus să aleg între tine și o altă femeie și nu știu de ce dar de fiecare dată te prefer pe tine cum nici nu am să înțeleg de ce tot insist să te aleg și asta mă tulbură peste măsură și nu aș vrea să privești cu înțelegere greșită faptele mele apoi îmi aduc aminte visul care îmi înspăimântă somnul mereu același mereu la aceeași oră în visul meu se făcea că dorm și că visez și visul meu era un animal rău care mă trăgea cu putere în el vreau să mă trezesc și nu pot visul din somnul din visul meu devenea tot mai puternic mai înfricoșător dădeam din mâini haotic mă zvârcoleam înjuram cumplit birjărește dar cu cât încercam să mă zbat mai mult cu atât greutatea visului din somnul din visul meu devenea și mai grea până când nici măcar gândul nu pot să-l mai mișc și atunci din toată ființa mea izbucnea un urlet cumplit de fiară rănită și mă trezeam tremurând ca o vargă când deschideam ochii nu mai cunoșteam nimic din ceea ce era în jur de fapt camera era golită de lucruri și doar patul de sub mine era al meu apoi ușor ușor apărea mai întâi scaunul de plastic apoi celălalt după care cărțile masa televizorul laptopul și tot ce a fost înainte în plus ca un premiu apăreai și tu dădeam să te îmbrățișez și mă trezeam iarăși între timp tu îţi treceai mâna prin păr într-un gest solemn și prindeam rădăcini în saltea îmi creșteau și ramuri și frunze deja nu mă mai vedeam apoi urletul tău de groază și ne trezeam de data asta amândoi eu singur la mine tu singură  înnebuniți de spaimă

îmi aduc aminte că mi-ai spus că îți este teamă de durere și te iertam că am rămas singur și tu mă priveai cum mă destrămam și deveneam o umbră uneori izbucneam în râs atunci mă rostogoleam în mine ca într-o fântână de unde mă scoteau zânele dimineții de urechi abia într-un târziu am aflat că de aici luau ele apă vie să-și spele cu ea ochii și sânii dar deja eram mort poate ar fi trebuit să-ți spun că m-am întors și am învins moartea și că o pun să danseze ori de câte ori mi se face dor și de fiecare dată îmi scot piciorul de lemn fiindcă tot tresaltă îl mângâi pe lung să-l liniștesc apoi bem amândoi sticla cu vin pitită de tine în glastra de sticlă albastră cumpărată la Târgul de Moși apoi încercăm fiecare să sărim cât putem de nalt doar doar vom atinge cu mâinile cerul

3 comentarii

  • Andriana Todica

    Profundă gândire așezată în cuvinte ….cred…tainice…îmbrăcate Intr o metamorfoză unica…..Primează…Dragostea…amintirile…Felicitări maestre al cuvântului?

  • Ildiko Șerban

    … o moarte învinsă, o sticlă de vin și un picior de lemn mângâiat de-a lungul… durerea unei iubiri… ingrediente perfecte pentru o stare poetică de bună calitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll Up