Ezra,  Poezie

Muzica sau tulburarea nimicului

viața este extraordinară
e nemaipomenită
se bucura Ezra
cu ochii încă închiși
– cusuți cu ața întunericului
și taină de jur împrejur –
tot țopăind în necuprinsul pustiu
și cum bate vântul
prin măruntaiele pietrei
și cum trosnește focul
în adâncuri
sau cum lovește apa
în maluri
ca un berbec de asediu
și cum toate mor misterios în durere
deși încă nu s-au născut

cântă, Ezra, cântă
înalță glasul fă-l dumnezeiesc
plesnește-mă cu el în suflet
cântă și vei fi nemuritor
la dracu, cântă Ezra cum spun
s-a răstit Dumnezeu din ceruri
ca un tunet puternic
și Ezra a tușit cumva răgușit
apoi a cântat măiestru
tot un vaier tot o doină
nici el nu știe cum de-a putut
și Dumnezeu a tăcut
pentru totdeauna

de asta m-ai născut Doamne să știi
lasă-mă doar să cânt
a zis Ezra în rugăciunea lui
cea dintâi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Scroll Up