Blues pentru hidrantul roz,  Ezra,  Poezie

Ne-am așezat lângă foc și am mâncat o capră sau de ce râde moartea cu capul lăsat mult pe spate

Dumnezeu a hotărât
așa, dintr-odată
normal.. asta doar
pentru că poate
a hotărât să-mi ia
ce mi-a dat
cadoul Lui pentru mine
cadoul de dinainte
de moarte

și Dumnezeu a trimis
pe Caisului doi
la mine la poartă
doi îngeri căzuți
două arătări hidoase
și au apucat-o
pe Liușka de subsuori
și o târau violent
într-o altă soartă
părul îi cădea
castaniu și oblic
pe față
mă uitam de la
fereastra crâșmei
ca la un film
deși îmi pasă
unde te duci,
striga inima și gura
și ființa mea toată
unde o duci, Doamne
unde o duci
când de-abia
abia ce mi-ai dat-o?

același Tom Waits,
aceeași melodie
Hell Broke Luce
și același tonomat
și eu tot în bar
de frică să nu
mă prindă moartea
cumva par altul
poate chiar
sunt altcineva
nu mai beau bere
doar vodcă beau
în loc de poezii
scriu vorbe
și fumez în draci
eu care
nu mai fumasem
de zece ani
Hell Broke Luce
îmi tot zice Waits
Hell Broke Luce
… my dear friend

și nu înțeleg
de ce îmi ești luată
tocmai azi
și de ce bate vântul
puternic și rece
în urma ta
îmi fac curaj
deschid ușa
și alerg să te prind
nu fac nici măcar
doi pași
că deîndată
mă înșfacă
moartea de braț
plesnește de ciudă
sticla cu vodcă
în raft
și viscol se face
și urlă lupii a păcat
în inima mea

încep să-i cânt
șugubinei
gutural la ureche
„My mom she died and never wrote
We sat by the fire and ate a goat
Just before he died he had a toke
Now I’m home and I’m blind
And I’m broke
What is next”
versurile melodiei
lui Waits
pe care tonomatul
o cântă
hodorogit și neîncetat
moartea râde nervos
cu capul lăsat
așa într-o parte
nu mai ține
îmi zice
lasă joaca și hai
să mergem de aici
cât mai departe

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *