Blues pentru hidrantul roz,  Ezra,  Poezie

Ne-am așezat lângă foc și am mâncat o capră sau de ce râde moartea cu capul lăsat mult pe spate

Dumnezeu a hotărât așa
dintr-odată
asta doar pentru că poate
să-mi ia ce mi-a dat
cadoul de dinainte de moarte

doi îngeri căzuți
două arătări hidoase
au apucat-o de subsuori
și o târau violent
într-o altă soartă
părul îi cădea castaniu și oblic pe față
mă uit pe fereastra crâșmei
ca la un film deși îmi pasă
unde te duci, strigă
inima și gura și ființa mea toată?

același Tom Waits,
aceeași melodie Hell Broke Luce
și același tonomat
doar eu par cumva altul
sau chiar am devenit altcineva
nu mai beau bere beau doar vodcă
și fumez în draci
Hell Broke Luce
îmi tot zice Waits

și nu înțeleg de ce îmi ești luată
tocmai azi
și de ce bate vântul
atât de puternic și rece
în urma ta
îmi fac curaj deschid ușa
și alerg să te prind
nu fac nici măcar doi pași
că deîndată mă înșfacă moartea
de braț
plesnește de ciudă
sticla cu vodcă din raft
și viscol se face în inima mea

încep să-i cânt șugubinei gutural
la ureche
„My mom she died and never wrote
We sat by the fire and ate a goat
Just before he died he had a toke
Now I’m home and I’m blind
And I’m broke
What is next”
sunt versurile melodiei lui Waits
pe care tonomatul încă o cântă
hodorogit și neîncetat
moartea râde nervos
cu capul lăsat mult într-o parte
lasă tot îmi zice
și hai să mergem
de aici
cât mai departe

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Scroll Up