uite cum viscolește în noi parșiv
și cum ne troienesc amintirile peste timp
îngerii zăpezii
încremeniţi în starea de dud
frunza lui apoi borangicul
înfipt în tâmplă cât e de frig
tu te înalți în mine pe furiș
apoi ne împletim unul altuia aripi
deși
toate iubitele mele s-au adunat sub pruni
unde repetă de zor scrâșnind moartea
apoi învierea
pentru marele spectacol
care va veni
te înfurii cumplit
apoi îmi zgârii adânc cu unghiile sufletul
ca o icoană pictată pe un ciob de sticlă
plânsă
ninge subtil peste noi nostalgii
și august ne frige sub tălpi
drumul pustiu
Comentarii recente