Ninsori în luna august

uite cum viscolește în noi parșiv
și cum ne troienesc amintirile peste timp
îngerii zăpezii

încremeniţi în starea de dud
frunza lui apoi borangicul
înfipt în tâmplă cât e de frig
tu te înalți în mine pe furiș
apoi ne împletim unul altuia aripi
deși
toate iubitele mele s-au adunat sub pruni
unde repetă de zor scrâșnind moartea
apoi învierea
pentru marele spectacol
care va veni
te înfurii cumplit
apoi îmi zgârii adânc cu unghiile sufletul
ca o icoană pictată pe un ciob de sticlă
plânsă

ninge subtil peste noi nostalgii
și august ne frige sub tălpi
drumul pustiu

Categorii

Lasă un răspuns