No man's land,  Poezie

No man’s land

Poezia face parte din grupajul de 5 ,  grupaj premiat cu Premiul „Ilie Constantin” al Filialei București – Poezie a Uniunii Scriitorilor din România (USRo) , la concursul literar cu tema „Distanța”, 2020

sau școala de îngeri
adică locul unde ochii tăi
înghit tot întunericul
iar mâinele noastre
sunt bântuite

aici aș putea să-ți vorbesc
o veșnicie întreagă
despre frumusețea durerii
sau despre păsările de fum
care se desprind
din tine ca din genune
una câte una
și se face pustiu

apoi vin meșterii nopții
și construiesc
trenuri zburătoare
și un pod
în zilele lucrătoare
în zilele de post l
ucrăm cu nerăbdare
la moartea noastră uluitoare

vine cerşetorul
și-mi zice să nu plâng
altfel se va întoarce
inorogul bătrân
și ne va străpunge
nemilos pe sub coaste

cu al lui corn de oțel
am obosit deja să vad
cum se sting
prietenii în jurul meu

am adus un scaun
pe care să se așeze noaptea
și ea cu nerușinare
i-a făcut loc morții
care se uită la mine
cum mă zidesc
în pământul moștenit
de la mama
pământul ei de zestre
care abia acum prinde sens
și deodată ca din senin
moare și moartea
tot de covid

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *