O seară obișnuită la barul din sat
de cele mai multe ori stau singur la masă
cu sticla cu vodcă în față
fumez mult
de obicei țigări rulate
cu privirea în gol și cu gândul rătăcind
prin lumi ciudate
cu care niciodată nu reușeam să mă împac
la masa vecină beau trăscău de corcodușe
seară de seară trei tractoriști
și care de obicei vorbesc
despre Basho și alte nimicuri
e o încântare să-i asculți
în seara asta discutau aprins
despre alterarea sufletelor
și despre ritualul reînnoirii
trupului și al spiritului
alergând desculți prin iarba proaspăt cosită
cel mai scund dintre ei
a început să povestească
despre jertfele soțiilor de samurai
care linișteau poftele și trupurile obosite
ale călătorului primit cu drag
și omenit de stăpânul casei
câteodată îmi place să ies afară
în grădina din spatele barului
să stau culcat pe spate
să privesc stelele
sau cum luna beată se clătina pe cer
alteori priveam licuricii
cum luminau câmpurile cu pepeni
de la marginea satului
spre dimineață adunam boabele de rouă
rătăcite prin iarba uscată
în căușul palmelor
îmi răcoream cu ele fruntea tâmplele și ochii
apoi plecam acasă
cântând lălăit Sleeping Sun
Un comentariu
Victoria P. N. State
Poezia dvs este surprinzătoare, plină de sensuri și cu imagini aparent casnice, dar ele lovesc dintr-odată năprasnic, iar discursul liric este original și sngular în lirica actualăi, pare că el curge într-o anumită direcție ca brusc s-o ia în sens invers și asta îmi place mult. Felicitări domnule Petre Ioan Crețu și succes și cât mai multe premii. Părerea mea, normal că e o părere subiectivă, e că sunteți unul dintre cei mai buni poeți în viață și vă doresc o viață lungă.
Citez câteva versuri care mi-au plăcut foarte mult, ele sunt așa de frumoase încât nu-mi permit să scriu ce și cum despre ele:
„spre dimineață
adunam boabele de rouă
rătăcite prin iarba uscata”