Ora de zbor sau lecția despre moarte

mi-ai arătat puii de pescăruși cum alunecau pe cer sau cădeau rostogolindu-se în mare încercând să învețe să zboare apoi am vrut să zbor și eu odată cu ei și în loc să mă înalț mă tot afundam aripi visam și păsări îmi doream să am în loc de ochi ca să văd dincolo de zare de noi apoi am tot bolborosit captiv în oglinzi despre iubirea noastră și nu reușeam să înțeleg ce spun dar vreau să scriu acum numai și numai despre puii de pescăruși poate și despre noi deși știu că nu mai vrei și cum le semăn acelor pui în încercarea de a învăța, de-a învăța în schimb să mor și nu neapărat demn vreau doar să pot muri fără să-mi pară rău și viața să mi se stingă lin așa cum se împuținează lumina în asfințit ca să răsare luna și să aștept să se deschidă cerul ca apoi să-mi pot trăi moartea cu mai mult folos cineva spunea că pentru a deveni nemuritori trebuie ca mai întâi să murim totuși hai să încheiem acest poem apoi această carte încă îmi sunt dator

la mesele lungi de praznic poeții nu mai au loc cum, poeții mănâncă la fel ca noi se întreba un popă așezat în capul mesei de soartă așa că am plecat dezamăgit acasă acolo mi-am făcut de curând un așternut în livada săracă unde mai au cuib bufnițe vrăbii rândunei guguștiuci dihori și o năpastă