Paranoid

prinde-mă de mână îţi zic
şi privirea îți cade pe mine pervers
cum stau agățat de perfuzii
pe peretele din faţă se învârt tot felul de lumini
iar carnea îmi dă în clocot a dorinţă
mă uit cum mi se zidesc lumânări în cuvinte
și o cetate cu ziduri de lut
şi cum se trag clopotele pentru mine în cer
îmi cresc sub unghii livezi
sunt fiul câmpiei cum deja ştii
pe umerii mei obosiți
zac cuci ucişi și dropii și mistreți de argint
pe piept doar mirişti albe de brumă
pe tălpi port drumuri strivite în ciudă

am nevoie de aripi mă aud în gând
îmi întind larg braţele subţiri
şi aerul deodată strălucește perfid
sunt deja o cruce grea din lemn ud
poate prea grea incă nu ştiu
în podul palmelor îmi cresc piroane adânci
din fier ruginit, ce chin e pe mine să fiu iar Isus!

prinde-mă de mână îţi zic
ca un ecou
se aude hohotul cărnii icnit
scânteiez brusc apoi încet încet mă sting

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top