Petre Ioan Crețu. Recviem pentru o roată bolnavă mintal, Editura Neuma
Petre Ioan Crețu, cunoscut în lumea virtuală și nu numai ca PIC, scrie o poezie aspră, violentă, în care se implică total, în care își recunoaște nebunia și ura.
Într-o epocă de alexandrinism, PIC este un vehement, neconcesiv, anticalofil luptător de unul singur. Este un Rambo, împovărat de arme și cartușiere – îi va rade pe toți cei care cred că un ins izolat e neapărat vulnerabil.
Poeții veritabili sunt aceia care nu plăsmuiesc din cuvintele lor niște versuri, oricât de ingenioase și atractive ar fi ele, ci o lume proprie, într-o demiurgică încordare a conștiinței. Aceștia, mult mai puțini decât se crede, sunt de două feluri: cei care sunt înnobilați de poezie și orice scădere omenească li se poate ierta și cei care sfințesc ei poezia prin ceea ce îi oferă din ființa lor. Petre Ioan Crețu este din această a doua categorie: „iubita mea târzie venită la apus/ cu zarea zvârlită/ ştrengar peste umăr,/ peste sânii rotunzi/ cum te vei descurca fără tăcerile mele?/ poate îţi vei aminti cum îţi treceam/ palma pe frunte/ mângâindu-ţi pe rând/ o durere, un nod, un gând/ o buclă blondă rebelă“? Eremitul din Slobozia îi sacrifică totul poeziei și se regenerează doar pentru a i se jertfi din nou.
Existența pentru și numai pentru poezie a lui Petre Ioan Crețu este impresionantă și exemplară.
Horia GÂRBEA
Luceafărul de dimineață, Nr. 1118, 4 aprilie 2020, Pag. 20
S-ar putea să-ți placă și
Vremea lui Pic
Despre Pic și Banshee…
5 comentarii
Alin
Foarte forumos a scris despre tine, Pic! Mă bucur pentru tine că ai început să fii recunoscut. Felicitări!!!!!
Constanza Bucurescu
Am cumpărat și eu carte de pe net, este extraordinară. O adevărată desfătare, un festin inyelectual. Felicitări!
Felicitări, Pic și să ne trăiești mulți ani de acum înainte.
Recviemul ar trebui tradus în limbi de largă circulație și publicat afară, uite, astfel de autori ar trebui să ne reprezinte. ICR-ul ce face, doarme? Ne-am săturat să-l tot împingă pe Cărtărescu în față, gata, trebuie aer proaspăt.
Din acest volum mi-a plăcut în mod deosebit Roata din suflet, poem pe care îș postez integral:
„Roata din suflet
în sufletul meu este o roată
încă dinainte de a mă naște
a avut-o și bunicul
se pare că
stră-străbunicul a purtat-o
pentru prima dată
era un fel de roată de rezervă
ori de câte ori se rupea roata la căruță
se dădea în spate pe furiș
și scotea pe sub piele
roata cea bună
îi era rușine să nu-l vadă careva
și să râdă
să zică uite ce i-a crescut lui ăsta în suflet
o roată,
de parcă nu putea să-i crească
o damigeană cu țuică
sau o nevastă frumoasă
stră-străbunica
nu era o femeie arătoasă
dar era bună la suflet și harnică
ca un făcut toate nevestele bărbaților
din neamul meu au fost urâte
dar femei blânde și la locul lor
iar copiii lor semănau cu bărbații
copii frumoși
de curând am fost la doctor
mă durea singurătatea să mor
i-am spus că am
din strămoși o roată
în suflet
că tot crește
și nu știu ce să mă fac
bineînţeles că nu m-a crezut
m-a internat cu forța
m-a legat cu feșe de pat
mi-a făcut tot felul de raze
injecții filme și tomograf
și mi-a zis că am cancer
o tumoare uriașă
undeva în zona de sub coaste
i-am spus că e roata
și că bunii mei o scoteau la horă
o plimbau prin curte
și ea roata era mereu tânără
plină de viață
și că eu am uitat cuvintele cheie
și n-am mai putut să-i arăt lumea
să-i mângâi spițele obada
cine știe poate o fi murit de atâta singurătate
așa că scoate-o doctore
și hai să o îngropăm cât mai repede
sub un cireș turmentat
că e lună plină și e mare păcat
Monica Iuga
Vreau să-i mulțumesc doamnei Bucurescu pentru că datorită ei am cumpărat și eu cartea. Foarte frumoasă! Felicitări domnule PiC, așa am înțeles că vă place să vi se spună!
Este o carte deosebită. După ce am citit-o am aflat și că a fost premiată de Uniunea scriitorilor din România, felicitări și pentru acest premiu.
Ar trebui să se vorbească mult mai mult despre poeți ca dvs. am văzut că sunt promovați de toate instituțiile, inclusiv ICR, tot felul de neica-nimini. Păcat.
Nu știu cum să facem, îmi doresc foarte mult o dedicație de la dvs.
Paște fericit!
Petre Ioan Crețu
Vă mulțumesc că ați cumpărat și citit cartea mea.
Dacă aș fi fost eu promovat, probabil că și eu aș fi fost făcut un… neica-nimeni 😀
Este simplu de rezolvat cu dedicația, vă invit de pe acum la viitoare lansare de carte, care va avea loc în cel mult trei luni sau vă trimit o dedicație scanată, o scoateți la imprimantă și o lipiți pe prima pagină a cărții.
Paște plăcut și pentru dvs.
Valentin Tudor
Felicitări domnului Horia Gârbea pentru că ne-a propus această carte, dar mai ales că a scos la lumină pe acest poet, cu adevărat contodent, un adevărat Rambo al poeziei românești, poezie împănată de tot felul de neaveniți, care se tot cocoață cu nerușinare, sprijinindu-se unul de altul, spre vârful literaturii române.
Cum domnul Crețu, Pic cum mai e cunoscut, este din Slobozia, nu pot să nu mă revolt împotriva spectacolului grotesc oferit de poetul Dinescu, dealtfel un poet remarcabil, când se scălâmba la Prima tv recitând din ultima sa carte. Se vede că unii oameni nu au simțul ridicolului și nu se opresc la timp. Dar asta e altă poveste. Am amintit de Mircea Dinescu pentru că acesta a afirmat că din Slobozia nu s-a mai ridicat un poet de valoare. Oare domnul Petre Ioan Crețu nu se ridică la înălțimea acestui saltibanc? Eu cred că îl și întrece! Și mă bucur încă odată pentru faptul că dl Horia Gârbea l-a descoperit pe eremitul din Slobozia, Pic!
Valentin Tudor