Plouă în cer

în satul meu casele au ferestrele topite de lună
uliţele sunt cotropite de câmpia aspră de secetă şi jale
în vişini cucii cu căşti de oţel, pitit sub umbra zilei eu
nici nu am curajul să privesc în mine și ce să văd?
așa că stau cu privirea trează și ea se subțiază continuu
de mi-aş potoli plânsul poate aş dormi somnul promis

putregaiul din tâmplă, plânsoarea,
grâul arzând, în mine creşte bobul adânc
treci pe deasupra miriştilor cu pulpele sfârtecate de maci
din răni curg lacrimi în urmă-ţi părul smuls încolăcit pe araci
cresc flăcări din ţărână în colb se împletesc blesteme
îţi sărutam genunchii hohotind cuprins de remușcare

în satul meu fântânile par străfunduri de cer
pe uliţi trec noaptea căruţe trase de îngeri stingheri
în zare ciocârlii subţiri, la subsuoara vetrei cresc dropii
culegătorii de stele nu-i aşa se mai împuşcau între ei
ce-ţi pasă, mersul tău stinge lămpile din porţi

cum se desprind casele de pământ şi se urcă în crug
parcă plouă în cer biblioteci, sângerez sângerez sângerez