Poate și despre mare, dar mai ales despre frigul din noi

unde marea e străină rece și rea
ca o femeie părăsită

m-am tot învârtit năuc pe țărm
trei zile la rând și a fost și ziua mea
ziua de cuc, însingurat stingher
ziua pe care am vrut-o ca pe un nou început
și care nu a mai fost
apoi un val de nicăieri m-a măturat din cer
de întuneric tot încerc să mă pierd
dar ca un câine în fața mea
viața și umbra merg ținându-se de mână
spre singurătatea iernii singurătatea mea
trecând în fugă prin septembrie
cu ale ei câmpii și drumuri lungi
drumuri de piatră drumuri de glod drumuri
și păsări mute lățite peste zare

peste prunii mei, uscați deja
trec doua bufnite mamă și pui
apoi trec și eu
plânsul clopotelor cu limbi de sticlă
și toaca ta apoi ultima încercare
de a mă desprinde și să pier
ca în sfârșit să crească din pieptul meu
doi crini de fier un câine sălbatic
și-un vânător ucigaș de zâne urâte blonde și rele