Poemul care închide cartea și trage cortina – Efectul fluture

de un timp pești albi îmi bântuie somnul
țâșnesc cumva prin ochii mei
și se lovesc de lumină ca de un zid și mor

mă simt singur și abandonat
la masa din colț la intrare în bar
lângă hidrantul roz și tonomatul stricat
din când în când vine barmanul
mai trece grăbit și șeful de post
urmat de aproape de o bicicletă roz

bucăți din oasele timpului
pătrund prin tavan în tavernă
și ne înspăimântă
cum ți-am mai spus
pești albi îmi biciuie tâmpla
acum parcă dansează în lumina puțină
care vine dinspre bar
băiete încă o sticlă
strig cu putere după barman

și deodată mi-au năvălit în ureche
versuri nepereche din tonomatul bolnav
recit și eu în ciuda morții versuri cu unicorni bălai
sau despre primăvara care ar trebuie să vină
odată și odată și la mine în sat

se spune despre unii fluturi
că trăiesc doar o zi dar le este de ajuns
o singură bătaie de aripă pentru a se întâmpla