Poemul de joi

iau cuvintele adunate în noi
unul câte unul
şi le storc
de ce au ele mai bun
de sensuri
de poezie
de tot
după care le arunc
pe străzi
să le devoreze şobolanii
silabă cu silabă
și ei le învățau mai întâi pe de rost
deși știau că nu le folosesc
la nimic

pot să răstignesc toate cuvintele
pe crucea tăcerii
dar mi se pare o pedeapsă
prea aspră pentru ziua de joi




Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top