Poemul de joi

iau cuvintele adunate în noi
unul câte unul
şi le storc
de ce au ele mai bun
mai ales
de poezie
după care le arunc
pe străzi
să le devoreze şobolanii
silabă cu silabă
și ei le învățau mai întâi
pe de rost
deși știau că nu le folosesc
la nimic

aș putea să răstignesc
toate cuvintele
pe crucea tăcerii
dar mi se pare o pedeapsă
mult prea aspră
pentru ziua de joi