Respirație pe datorie

în toată bezna asta
a confuziei a pierzaniei şi a fricii
mai respir
uite, încă mai respir
așa cum ți-am spus deunăzi
respir cu mâinile tale
și mă bucur și-mi e bine și trăiesc
trăiesc cumva pe datorie
dar trăiesc

o, bucuria muzicii de noapte
din sufletul meu înotând
pădurea tăcută și mâinile tale
tulburătoare
dar și povestea nebună
a lui Chopin și George Sand
nici nu știu de ce și cum
a răsărit și-mi tulbură acum
amintirile și somnul
Mallorca, mănăstirea
din Valldemossa,
Barcelona și Marsilia
unde doctorii îi spun
că-i pe moarte
unul chiar i-a zis
că deja e mort
apoi Nohant și Eroica,
Eroica!

uite, uite cum respir
mâinile tale și viața mea
de împrumut
apoi sărutul tău de adio
pe tâmpla mea
și cum devine umbră
și eu pierind încet,
încet în lumină
într-un moment înalt
de grație și bucurie
apoi Adagio, Chopin
și un pian
care zboară năuc
prin ochiul meu stâng
rămas deschis înspre lume
o, cât de mult pot
să te iubesc!