Sâmbătă. Vidra şi Lupul

“Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna!”

din neguri cumplite vin neamurile
calcă până la sânge dincolo de vintre
cetatea cea mare cetatea sfântă
se aud trosnind oasele străzilor
sub bocancii grei de fier
şi focul ne cuprinde şi ochiul s-a stins
în tâmplă bate cornul fiarei
şi peste toate plouă cu sânge încins
cu pietre şi blesteme

am văzut cum din mare deodată
s-a ridicat fiara cu zece coarne
în care erau înfipte zece capete de împăraţi
pe fruntea lor sta scris cu foc nume de hulă
din cer s-a arătat o femeie gata să nască
avea trupul înfăşurat cu soarele
la picioare îi stătea luna şi s-a făcut întuneric până când
până când am văzut
un înger pogorându-se din cer
cu faţa ca soarele strălucind
cu ochii de gheaţă arzândă
cu picioarele două coloane de foc
de la pământ până în străfundul cerului
iar deasupra lui se înălţa falnic curcubeul
curcubeul cum nu s-a mai pomenit
Alege Lumina! Îmi zice

mie îmi era beznă în jur şi frig în oase
în minte întuneric, nepătrunsul
candela de veghe s-a stins
iar printre stâlpii arşi printre uluci
doar scrum şi fum nestins
şi ceaţă în văzduh

şi se aude în mine cântecul zorilor
cântecul acela proscris
din cartea mare a morţilor
şi frigul din plâns
şi peste pleoape e ger
şi printre ierburi fiii morţii
cosaşii seceră în cer

– un cuptor de pâine, unul de mălai /dalbul pribeag

câmpia a fugit cu mine în munte
să mă mântuie
cumva a disperare
sunt fiul tău, îi zic cu încrâncenare
câmpia mea din suflet
biserică de fier şi cruce

– sunt zeul om cel plămădit /din praf de stele şi sudoare

Dumnezeu mi-a vorbit
şi pământul s-a luminat de atâta slavă
fiul meu, până la pomul vieţii
e drum greu primejdii lungi se-arată
fă-te rob vidrei şi lupului
că îţi sunt din vremuri soră şi frate
şi vei răzbate
numai cu ei vei putea deschide
porţile lăuntrice pecetluite
de vei atinge apa cea mare
pe vidră fă-o soră
ea ştie seama vadurilor şi te va trece apa
de vei ajunge la codrul cel mare
pe lupul alb tu cheamă-l că îţi e frate
ştie seama potecilor şi te va scoate

tu eşti pruncul de lumină din mintea mea
tu eşti pruncul de iubire din inima mea
eşti chipul şi asemănarea mea
eu sunt în tine,
te încrede în mine şi du-te!
Şi m-am dus

– “Şi-acolo la vale /Este o casă mare /Cu fereşti la soare”

a mai trecut o zi şi vine duminică, ziua a şaptea

Categorii

Lasă un răspuns