Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

Sărmana Evlyn Roe

îți simt pe gât
strânsoarea delicată a braţelor
ca o adiere de vânt
și se face dintr-odată
noapte în așternut

într-o monstruoasă conspirație,
șoldurile tale imense
înfăşurate
în mătasea moale a sorţii

fabuloase îți sunt cizmele zburătoare
picioarele tale adevărate coloane
și tu agățată cu ochii de cer
îmi zici ia-mă monșer

munţii sunt gata să arunce
peste inima ta avalanșe năuce
și bulgări de gheață
umbra gurii tale adevărate crevase
și eu aruncându-mă dezamăgit
în prăpastie îți dau cu flit

deodată văd apropiindu-se moartea
dezarticulată și lipită de întuneric
bolborosea ceva despre o corabie
apoi a rostit clar
„sărmana Evlyn Roe”
și s-a făcut iar frig în noi
și a uitat să mai plouă

ca o flacără mare
brațele tale
o armată de zâne solzoase
mă împresoară și mă cucerește
să trăiți am capitulat
urlu în gura mare din pat
o, tu Evlyn Roe



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll Up Scroll Up