no man's land,  Poezie

Semn

(Vis I)

eu în capul patului
încremenit
într-o spaimă cumplită
cu trupul rece de gheață
atâta liniște îmi pare
aud doar fâlfâitul flăcării
lumânării din mână
ca rostogolirea unor
șoapte șoapte șoapte
în salonul ATI
salonul înstrăinat
și mirosind a moarte

nu știu de ce
dar buzele îmi sunt fierbinți
chiar fremătătoare
și crăpate de dorință
și gura strâmbă
într-un rigor mortis

nu te mai știu

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll Up Scroll Up