Poezie

Septembrie, tu…


alergam pe miriști în sus
cu t─âlpile goale tot o ran─â
nu te uita ├«╚Ťi zic
deja nu mai știu cum se pășește
sau drumul cum m─â poart─â dus
nu știu de ce
din mine nu mai răsar fântâni
nici lacrimi nici ╚Ťip─ât nimic
doar tăceri durute o liniște multicoloră
priviri în urmă peste umăr
priviri

cum str─âlucesc doi crini
de cump─ârat la patul meu
cobor a oboseală în albul lor
în vrie și multă uluială
în mine am adormit copil
naiv cu ţâţă-n gură
╚Ťin├ónd ├«n bra╚Ťe o lamp─â cu fitil
și-o bomboană cu fistic

spa╚Ťiul trosne╚Öte lung ├«n zori
a plictiseal─â
gândurile se tot strâng ca într-o catedrală
structura mea de arip─â ciudat desen
și trec prin somn suav ca o himeră
e bine așa îmi zici
zborul de zi ne-a r─ât─âcit buimaci
printre vechile schele
– n-am reu╚Öit s─â m─â g─âsesc nici p├ón─â azi
mai mult ca sigur că nici mâine

vibrează lent sângele meu a lene
voluptate și a nefire


 

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.