Sfârşitul săptămânii uitate

ruga să-ți fie blestem bolborosit rostogolit
aripă neterminată mai ales
un crâmpei de fântână să ai în suflet
o tristețe înfiptă în ochiul căprui

– nu mai căuta versuri frumoase în biblioteci
mai bine uită-te-n oglindă
tu poezie nescrisă, tu gând pervers!

nu-mi pasă
continui să înfig crini ofiliți
în visele tale nedormite
atâta iubire am irosit amândoi indecent
şi atâta ură chinuită am adunat în noi
încât auzim cum câinii hăcuiesc
clipele noastre divine
zborul nostru nelumesc

îngerii nu se mai nasc
sunt doar desenați de copii cu creta
la radio se vorbește de cartierul în care
betoanele străzilor sunt populate cu îngeri
desenați de copiii blonzi
damnați sau orbi
atinși de Dumnezeu pe creștet
cu lumină și aripă

– fluturii albaștri în cer sunt tot mai rari…




Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top