Teribila repetare teribilă și fără sens

(poem cu un înger și doi nărozi)

plâng pentru că știu că și tu plângi
plângem amândoi ca nărozii
un înger tocmai și-a trecut aripa
peste creștetele noastre
ca un arc de cerc
ca o pasă măiastră de vrăjitor
apoi ca pe o punte a întins-o între noi
și s-a făcut întuneric în jur
ți-ai înghițit lacrimile brusc
eu încă le mai țin în gură
ca pe niște cuvinte
și ele se lovesc puternic de dinți
ca de o redută

și cum se face întuneric mă duc la bar
mângâi mai întâi hidrantul pe creștet
e chiar la intrare în colț
apoi îmi iau sticla cu vodcă
și berea închid ochii și mă îmbăt

plâng pentru că știu că și tu plângi
plângem amândoi ca nărozii
un înger tocmai ne-a plesnit
cu aripa peste plâns peste lacrima nopții
și iar s-a făcut în noi întuneric
și o luăm de la început
cu aceeași îndârjire cumplită