Poemele săptămânii uitate,  Poezie

ține-mă de mână

ţine-mă de mână până la sfârşitul iernii
și nu – mi da drumul că mă pierd
trece-mă strada când noaptea
îmi străpunge tâmpla și pier

sunt bărbatul care îţi sărută paşii
care îţi iubeşte urma
trecerii sufletului prin ochi
sunt doar un fluture de aer
născut și aruncat din cer

îți spun că deja e prea târziu
în anii mei
să pot să te pierd
nu-i nimic îmi spui
uite, a murit luna și noi
vom fi veșnici împreună
vom strălucii în locul ei

să ne ținem de mână
şi să trecem strada împreună
sprijiniţi umăr lângă umăr

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *