uitare, lumină şi întuneric

te răsuceşti în mine şi mă zgârii
virgină adânc între coaste
parcă eşti o spin o floare forjată
un Dumnezeu teribil în noaptea
fără împăcare

pe căi de alb un vânt turbat
în livezi prunii au încărunţit de tineri
lumina curge verde trist în lume
iar noi pictăm cu mov în cer
păcate grele, frig și ger

te-am construit din piatra stâncii arse
amestecându-te cu lacrimi și iubire pură
maiestuos în dimineţile cu lună
iar noaptea înmugurea carnea în tine
neîncetat

şi se aude un zvon de mir suav icoană bizantină
e caznă grea în noi
la nunta noastră
vin greieri lustruiţi de iarba crudă
pe lângă ceasul vechi din turlă
trec păsări şi ne trece vremea nudă

eu vin culoare caldă peste umbră
floare de sânge arsă în vechi poeme
cu luna colcăind în oase a lene
un turn ciudat cu focul ars pe umeri
sunt doar lumină fără întuneric
poate și un gând cumva misterios
un dangăt trist surâs de brumă
în piept tot sângerează o urmă
de nenoroc
și o mlaştină pe care nimeni nu o vede
se rup sigilii în carne şi se aude cerul
în tâmplă îmi stau ascunse sub trei peceţi de aur
tot felul de himere și o frumoasă zână

tu treci prin somnul meu sublimă
şi te loveşti cu sânii de întuneric
treci nuntă rătăcită în umbră

cu părul palid peste gene
caii sălbatici se întorc în cai
în mânji în armăsari
sau în iepe lungi nebune

tu locuieşti de o viaţă în oglindă
cu pleoape arse
de fier topit şi praf de lună
şi-un nimb mâncat de viermi şi râme

Categorii

Lasă un răspuns