Umbre

îţi sângerează sufletul și tălpile
de atâta mers pe jos
și umbrele ne sunt tocite
de teniși fioroși
și tot mă doare ploaia
și plânsul fără rost

timpul desfoaie
petalele florilor căzute
în somn
părul tău plutind
haotic peste zare
Doamne
cât de frumoasă îmi eşti
și câtă dorință ai strâns
la piept
bezna ne dezmiardă
și ne mângâie tandru
buzele noastre arse de ploi

îți spun că vine iarna
și că te părăsesc

Categorii
2 Comments
  1. Adriana Șerb

    Câtă tristețe, duioșie, dorință și disperare in câteva versuri! Felicitări! Poeziile dumneavoastră sunt minunate!

0 Pings & Trackbacks
0 Pings & Trackbacks

Lasă un răspuns