Un altfel de singurătate

parcă prea de tineri îmi mor prietenii
la moartea mea
nici nu mai am pe cine să chem
să stăm de vorbă un ceas întreg
în geana de lumină de sub cruci

bate vântul crunt printre noi
înghesuindu-ne sub lună
ce umbre grele paşi târşiţi
trec zilnic peste urmă

vin cucii să-mi cosească grâul
crescut sălbatic printre pruni
rugina coasei se ridică
nori roşii peste nuci
dinspre livezi se tot aude-o şoaptă
cum că am să zbor curând
spre altă soartă

la mine-n sat
se văd combinele
cum urcă grâul gâfâind în mori
şi cum se dă de zor luminii
cu catran sub nori

Categorii

Lasă un răspuns