Un altfel de spații – glissando

oamenii din ecrane vorbind despre alte ecrane
despre alte oglinzi
și vorbele lor rostogolindu-se fără rost
ori curgând până când încăperile lor se vor umple
cu întuneric cu haos cu șerpi
și se vor umfla ca niște buboaie
iar puroiul va țâșni din ele până în cele mai adânci
gropi mariane găuri negre conștiințe bolnave
până în cele mai înfierbântate minți
până în cele mai înspăimântătoare suflete
până în cei mai urâți oameni de pe pământ
ce petreceri cât sânge pierdut inocențe jucate la zaruri
câtă mizerie scrum și gunoaie

deja mi s-a făcut dor de tine
te simt deși nu mai ești parcă te și văd înfășurată
în cămașa mea înflorată
cum îmi luminezi gândul închisoarea din mine
și cum creșteam înalt cât un mire
sau cum se înnopta între coapsele tale
stăteai cuibărită la mine între coaste
unde demult amândoi săpasem tranșee cu mâinile goale

te țineam de mână
între palmele noastre nimic nu mai zboară
așteptând întruparea în floarea soarelui
ca pe o izbăvire
și se făcea mereu doar întuneric și moarte

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *