Un poem bramburit despre feți frumoși bărboși și păsări desculțe

(bestiarul de pe caisului doi)

sălbatic printre pruni
înfloresc primele flori de cireș
iar vrăbiile tinere visează
la feți frumoși
înalți în blugi și bărboși

neobișnuit și adormit pe iarba cosită
se-așază un fluture alb:
vântul îi trece prin aripi
iar vara sună din greieri puternic
iar când se face toamnă aceștia obosesc
mai dau puțin din aripi
apoi se rostogolesc
direct în iarna morții

încerc să pun în cuvinte bătăile inimii
în timp ce urc pe muntele sânilor tăi
urc pe sfârcuri apoi citesc
versurile abia scrise și mă rușinez:
un gând cu tine face cât
toate cărțile citite de mine până acum
și se pare că nu glumesc

flori purtate de vânt printre stele
apoi se-aștern peste hidrantul din bar
într-un strat gros și verde
se miră și păsările se miră și câinii
ne mirăm toți
iar în ferestre se aud tăcând asurzitor
câmpii plutitoare
câmpii cu iarbă uscată pe la subsuoară
și bufnițe verzi și-o cață amară
și ulii cu monoclu, lumi de odinioară

te țin de mână și ne plimbăm în noapte:
ca un ecou cucul zboară spre nord
zboară cu el și-o barză
șchioapă mută și rară
luna se mută într-un alt colț de cer
ne îmbrățișăm
și de uimire un licurici strănută prelung
apoi plouă ploaie de vară
și deodată picioarele tale se lungesc
neînchipuit de mult se lungesc
și-ți ajung până la subsuoară