Poezie,  Tulburarea nimicului

Visele nedormite pierderea și regăsirea de mine apoi prunii dând anevoios din muguri


Cu fiecare vis nedormit simt cum pierd câte ceva din mine și aceste părți ajung toate în visul din somnul pus în așteptare și pe care sunt sigur că îl voi dormi cândva și când va ajunge și ultima fărâmă din mine în acest vis mă voi reconstrui din visele pe care mi le-am furat cu speranța că voi deveni o ființă cu mult mai bună decât cel care sunt câteodată visele mi se întorc înapoi și mă întristez fără să știu și adorm brusc și visez cum uneori ziua răsare udă cu cerul picurând întuneric în ochii mei până când se făcea noapte și urma un alt vis și simțeam cum mă preling din somnul care urma de-a lungul palmelor și al mâinilor până în livada cu prunii abia înfloriți și păsările nopții albeau brusc de spaimă.

Se pare că mai am doar o moarte de traversat și uite cum ajuns în ultima noapte întunericul din mine s-a scurs tăcut în toate fântânile din sat iar când s-a făcut dimineață toți prunii abia înfloriți erau deja uscați și se înălțau în raiul lor dând anevoios din muguri în timp ce trandafirul își deschidea floarea după ce a lovit  puternic cu ghimpele în pieptul meu și picură sânge.

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *