Vodca de la miezul nopții, sfârșitul lui azi

poate doar cuvintele
care-mi bântuie somnul
în plină zi
zgâriate pe toți pereții
dormitorului
în dimineți abia mijite
poate și cafeaua
țigara și oftatul
să-mi amintească
cumva de tine
deși gânduri gânduri
se tot desprind de mine
și-a alergă spre tine
în salturi caraghioase
și te hărțuiesc
și te înlănțuiesc
cu patimă târzie

prin lumea ta năpăstuiește
un inorog trist
legat cu lanțuri grele
de balustrada balconului
de la etajul cinci
care dă în sufrageria
apartamentului din Obor
prin care trece tramvaiul
douăzeci și unu bis
în fiecare dimineață de marți
la ora cinci fix
pe treptele de la intrare în bloc
un bătrân vinde
leuștean uscat ceaiuri
și viniluri de la Woodstock

azi voi pleca acasă
unde mereu stă atârnată
deasupra casei mele
luna obscenă și grasă
deja chiar nu-mi mai pasă
o să mă afund
în cârciuma joasă din sat
unde cântă mereu
Tom Waits
la tonomatul vechi
aflat la fereastră
lipit de hidrantul roz
pe care proprietarul
a lipit un anunț
tipărit la imprimantă
că nu mai dă nimănui
băutură gratis
ori pe caiet

vodca băută la miezul nopții
nu este decât vodca băută
fix la capătul zilei de azi
o ziuă infectă