zâmbet larg

în ultimul timp încerc să-mi găsesc
starea aceea specială
de dinaintea morţii
de înălţare
când ne desprindem de noi
cu uimire cu ușurare

se spune că în momentul acela
știm deja drumul
și ne liniștim
uneori ne îngrozim
dar e cu totul altceva

ce frumos a murit
ce spaimă l-a lovit
cineva ne șterge ochii de lacrimi
apoi îi închide
definitiv

cât nelumesc s-a desprins
de undeva din cer
și câtă lumină s-a risipit
nu-i nimic parcă îmi spui
la ce ți-ar folosi grija drumului
care oricum nu duce nicăieri?

eu deja îmi antrenez
un zâmbet larg fericit
de mort uitat în livezi
cu umerii plini de frunze și umbră

dar ți-am mai zis deja