Zidul

în sufletul meu latră un câine
și totul se destramă în jur
trec curcubeie unul câte unul
apoi trece și-o drezină
pe cerul roșu ca tutunul
și plânge ochiul lacrimă de vină

mai treci și tu obosită și bolnavă
brusc se face liniște roată
și alb se face la mine în soartă
bate și moartea puternic în poartă

zidul, ultima mea vamă
de care mă tot lovesc
stop cadru prins în ramă