Petre Ioan Crețu

Imaginea reprezentative a fost generată cu AI În dimineața în care au plecat prunii, Liușka era sub duș și se gândea că fericirea este pentru cei slabi, în vreme ce oamenii puternici au curajul să sufere. Era o idee pe care o citise undeva și care îi plăcea mai ales atunci când nu avea niciun motiv să fie nefericită. Eu stăteam în bucătărie și încercam să deschid o valiză. Când am reușit, am descoperit înăuntrul ei o altă valiză mai mică. În aceea se afla o a treia și tot așa. Ajunsesem la a șaptea și deja începusem să mă îngrijorez. — Ce faci? m-a întrebat Liușka din baie, ridicând…

În timp ce căutam o pereche de pantofi pe care nu-i mai purtasem de ceva timp, am găsit în debara un cadavru. Era așezat pe un scaun pliant, între aspirator și un teanc de reviste literare, cu mâinile împreunate pe genunchi și cu un aer de om care așteaptă să fie chemat. Nu știu de când era acolo, dar nu mirosea deloc. M-am uitat la el câteva minute, apoi am închis ușa debaralei și m-am dus în bucătărie. — Avem un cadavru în debara, i-am spus lui Liușka. De câteva luni, Liușka croșeta un covor verde, despre care susținea că, odată terminat, va putea înlocui iarba din curte. Folosea două…

Imagine reprezentativă generată cu AI Într-o dimineață m-am trezit cu un ochi miop și căprui  în buzunarul cămășii, l-am scos și l-am pus pe masă, lângă ceașca de cafea. — Ce cauți aici? l-am întrebat. Ochiul s-a uitat în altă parte și am înțeles că nu dorește să vorbească despre asta. Ca în fiecare zi la poartă mă aștepta cerșetorul orb căruia îi dădeam mereu un leu. Era un bărbat înalt, cu o pălărie poate prea mică și cu un baston alb pe care îl ținea întotdeauna sub braț, fiindcă spunea că nu-i folosește la nimic. — Astăzi nu-ți mai dau bani, i-am spus, îți voi da ceva care să…

Imagine reprezentativă generată cu AI Povestea ferestrei, curcubeu la sfârșitul furtunii Fereastra de la dormitorul meu dă mereu spre grădina cu pruni și nici măcar nu este o fereastră deosebită, are două cercevele din lemn, vopsite cândva în alb, un mâner de alamă și un geam care, iarna, se aburește întotdeauna în colțul din dreapta jos. Prin ea am privit toată viața tot ce s-a întâmplat în grădină. Am văzut prunii răsărind, apoi înflorind și făcând fructe, în toamnă pierzându-și frunzele, am văzut zăpada îngropându-le rădăcinile și primăvara dezgropându-le, am văzut oameni intrând pe poartă și oameni plecând pentru totdeauna, dar niciodată nu m-am întrebat ce vede fereastra, până într-o…

Imaginea reprezentative a fost generata cu AI În noaptea aceea nu puteam să dorm, luna lumina atât de blând grădina cu pruni din fața casei încât nu am rezistat  tentației și am ieșit să mă plimb printre pruni. Era liniște și numai dinspre șosea se auzea, din când în când, lătratul unui câine, iar deasupra fântânii plutea un nor atât de mic încât părea că se rătăcise. M-am oprit lângă prunul cel bătrân, când m-am apropiat de el am auzit o voce. — Și pe vremea aceea aici nu era nicio grădină, spunea cineva. Era un regat. M-am uitat în jur. Nu se vedea nimeni. — Un regat adevărat? a…

Imaginea reprezentativă a fost generată cu AI   În dimineața aceea, în grădina cu pruni din fața casei mele, am găsit un inorog care murea. Zăcea sub prunul cel bătrân, cu picioarele din față îndoite sub trup și cu capul sprijinit de rădăcinile copacului. Avea o rană adâncă în piept, din care curgea un sânge aproape transparent, iar cornul, lung și răsucit, îi era rupt la jumătate. Ceea ce m-a surprins însă nu a fost prezența lui, ci culoarea. Nu era alb, cum văzusem inorogii în cărțile copilăriei, nici albastru, nici verde, nici de vreo altă culoare pe care aș fi putut-o numi. Avea o culoare pe care o recunoșteam…