Categorie: Recviem pentru o roată bolnavă mintal

cineva m-a întrebat
frate, cum e să respiri de unul singur
să urli cu lupii ca lupii la lună
să te înalți om și roată
cu îngerii de mână?

cineva ți-a aruncat umbra
fix sub roata mașinii
și nu era Dumnezeu
era doar o fărâmă de soartă
în care două gospodine borțoase
dansau cu foc rock and roll pe masă

orașul meu
avea nervii întinși … (Citește mai departe)

Dumnezeu m-a născut
într-o dimineață de duminică
era o zi caldă
de toamnă abia începută
s-a aplecat la urechea mea
și mi-a șoptit să te caut
și să te iubesc cu grijă
pe nerăsuflate
cum nimeni nu a mai avut parte
pe tine femeia cu o mie de brațe

îți spun că îmi pare rău
și sângele dă să țâșnească din carne
mi se umflă … (Citește mai departe)

tu mă întrebi dacă știu
unde ne sunt anii care tocmai s-au dus
sau ce am mai aflat despre singurătatea
puiului de cuc
iar eu ți-am răspuns
că timpul ni s-a scurs în ceasul de apă
ca într-un cimitir și tu îmi spui că nu mă crezi,
chiar ți se pare imposibil, sigur te mint
apoi te uiți cum submarinul meu ruginit
își flutură cam … (Citește mai departe)

când mâinile îmi devin
grele ca plumbul
adevărate ancore de fier
iar unghiile se înfig în viață
cu speranță
cu frică
și apoi se smulg
din umeri cu groază și urlet

cineva mi-a zis
că sunt dependent de femeie
de femeia hărăzită
de ursitoare zglobii
și care se furișează pe sub piele
ca un șarpe biblic

păcat că abia acum
te-am întâlnit când deja
mâinile … (Citește mai departe)

creştea în mine
o bucată mare de cer
îmi mai creșteau şi aripi și mustăți
de multe ori mă speriam
şi-mi venea să fug
de cele mai multe ori chiar am fugit
așa buimac cu părul în vânt
și spaima pe urme

ce forţă ţine astfel
de mecanisme în mişcare,
cine ne mână cine ne împinge oare
de la spate în marșul bizar?
mie-mi stă … (Citește mai departe)

vine o vreme când poeții
devin umbre
devin amintiri
umplute cu stihuri
cu rime zglobii
parcă sunt niște
acordeoane imense
cu stil și buric
și caii lor demult au orbit

multiplicatori de vise ciudate acolo și ei

eu cred că multora dintre poezii
le lipsește bărbăția
și din cauza asta versurile băltesc
până devin
apă de ploaie
ca și cum poeziile
mustind de talent
s-ar … (Citește mai departe)