Category Archives: Recviem pentru o roată bolnavă mintal

Și această poezie e recitată, cu același talent, de scriitorul Lucian Dumbravă.

Mulțam fain, prietene.

să te lovești bezmetic ca fluturii de lună
fără niciun scop prinși în efectul de pendulă
ca insectele din capcana luminii de bec
viața noastră avea un singur anotimp
și o singură noapte și nimeni nu știa de ce
apoi ne-am plictisit să mai întrebăm
așa că ne turnam vin … (Citește mai departe)

orașul meu colorat în verde
și galben galben palid
pătat cu roșul soarelui
apoi buletinul de știri vremea
toate trecute prin ochiul meu căprui
în ecranele de sticlă și leduri
breaking news

ne plimbam pe stradă amândoi
doar ce ne-am cunoscut
în față mergeai tu cu fusta cloș și înflorată
apoi eu abia de mă mai târam pe-o parte
și strada se înclina nefiresc
casele … (Citește mai departe)

în orașul meu mergeau la braț
trei roți de rezervă Bridgestone
purtau pantofi cu toc și aveau breton
împreună cu două prezoane rebele
când li se făceau dor
se așezau cuminți în brațele mele
patul scârțâia groaznic,
și trupul mă durea
în ochi îmi creșteau priviri
firave abia de mai pâlpâi la geam

ceva mai târziu am aflat
că ochii sunt ferestrele cerului
prin care … (Citește mai departe)

dacă cineva ne-ar spune
încă de la naștere
cât de lesnicioase sunt lucrurile
că Dumnezeu așa le-a făcut
simple
să nu ne batem capul
cu legile fizicii
cu hermeneutica cu tantra
și alte nimicuri
doar că le-a ascuns
în sâmburii unui măr
căruia i-a zis
fructul oprit și noi l-am crezut

de atunci tot trag neputincios
de mine când în sus
când în jos
ca … (Citește mai departe)

mă întrebi cum e
să te trezești trist în fiecare dimineață
să vezi lumea prin crăpăturile pleoapelor
sau să fii bolnav de somn
să fii deja beat
să aluneci în vomă pe scară
să cazi fulgerat doar pentru că
chipul ți se lovește dur de oglinzi
o, de-ai știi
am sufletul plin de cioburi
până în gât

nu știu îți răspund
aproape în fiecare dimineață… (Citește mai departe)

corpul tău se răsucește amețitor
în fiecare duminică
de cum te trezești
aerul din jurul tău se încarcă electric
scânteind antisimetric

și de fiecare dată o iau razna
și râd verde nervos
alteori mă duc la crâșmă pe jos
și mă îmbăt
apoi zac trei zile
cu capul între umeri
cu stomacul pe buze
și o dâră groasă de umbră
mi se prelinge din gură… (Citește mai departe)

cineva m-a întrebat
frate, cum e să respiri de unul singur
să urli cu lupii ca lupii la lună
să te înalți om și roată
cu îngerii de mână?
cineva ți-a aruncat umbra
fix sub roata mașinii
și nu era Dumnezeu
era doar o fărâmă de soartă
în care două gospodine borțoase
dansau cu foc rock and roll pe masă

orașul meu avea nervii întinși … (Citește mai departe)

Dumnezeu m-a născut
într-o dimineață de duminică
era o zi caldă
de toamnă abia începută
s-a aplecat la urechea mea
și mi-a șoptit să te caut
și să te iubesc cu grijă
pe nerăsuflate
cum nimeni nu a mai avut parte
pe tine femeia cu o mie de brațe

îți spun că îmi pare rău
și sângele dă să țâșnească din carne
mi se umflă … (Citește mai departe)

tu mă întrebi dacă știu
unde ne sunt anii care tocmai s-au dus
sau ce am mai aflat despre singurătatea
puiului de cuc
iar eu ți-am răspuns
că timpul ni s-a scurs în ceasul de apă
ca într-un cimitir și tu îmi spui că nu mă crezi,
chiar ți se pare imposibil, sigur te mint
apoi te uiți cum submarinul meu ruginit
își flutură cam … (Citește mai departe)