Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

Cât de adânc…

vreau să-ți povestesc
despre cât de dinăuntru
e în sufletul meu
și chiar dacă te obosesc
te voi ruga mereu să îndrăznești
să mă cauți să mă cunoști

cu ce voi începe mă întrebi?
cu mâinile cu gura cu dinții
mintea e deja un loc incomod
uite, nu am spus nimănui
nici ție până acum
cât de mult pot să iubesc
te-am lăsat să mă ghicești
să mă simți cum ard
să vezi
câte mii de fluturi îmi sunt
în ochi ca în livezi
și câtă lumină țâșnește
din pieptul meu
și nu înțeleg cum poți
să nu mă iubești

chiar
mă vezi cum zbor, cum ard
și cum dorințele
îmi sunt nave spațiale?
deja mă înalț peste oraș,
și plutesc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *