Niște pruni care dau anevoios din muguri

Cu fiecare vis nedormit pierd bucăți din timpul meu și acestea ajung toate în visul din somnul pus în așteptare despre care sunt convins că îl voi dormi cândva, câteodată visele mi se întorc înapoi și asta mă întristează și atunci întunericul strâns în mine se va scurge în fântânile din sat iar prunii abia înfloriți vor fi deja uscați și dând anevoios din muguri se vor înălța în raiul lor iar păsările nopții deodată vor albi nefiresc.

Cumva păsările sunt poveștile cărnii mele iar brațele îmi sunt născociri ale pielii a sosit timpul îmi zic și mă așez sub un prun așteptând să mi se reîntoarcă  ultima noapte, Liușka apare de nicăieri hotărâtă să-mi mângâie fruntea apoi se întinde lângă mine și se face la rândul ei noapte.