Umbra zeului poet e mută
noi poeții călătorim în lume sub formă de îngeri cârduri cârduri și bolnavi de cuvinte de atâta iubire ne dor picioarele și ne cresc aripi de cele mai multe ori ne înecăm în vinul ieftin și acru unii suntem veseli cei mai mulți suntem triști suntem aceia care umplem noaptea cu flori de gheață ferestrele voastre să fiți fericiți suntem aceia care smulgem cuvintele poeme din noi ca pe niște răni ca pe niște bucăți mari de carne bucăți de suflet mai ales și plângem lacrimi de fier cu gust de moarte și ler ne subțiem cu fiecare cuvânt scris cele mai frumoase poeme le plătim cu ani grei din…
Vodca de la miezul nopții, sfârșitul lui azi
poate doar cuvintele care-mi bântuie somnul în plină zi zgâriate pe toți pereții dormitorului în dimineți abia mijite poate și cafeaua țigara și oftatul să-mi amintească cumva de tine deși gânduri gânduri se tot desprind de mine și-a alergă spre tine în salturi caraghioase și te hărțuiesc și te înlănțuiesc cu patimă târzie prin lumea ta năpăstuiește un inorog trist legat cu lanțuri grele de balustrada balconului de la etajul cinci care dă în sufrageria apartamentului din Obor prin care trece tramvaiul douăzeci și unu bis în fiecare dimineață de marți la ora cinci fix pe treptele de la intrare în bloc un bătrân vinde leuștean uscat ceaiuri și viniluri…
Adam și Eva
(atâta zarvă în cer pentru o frunză uscată) în singurătatea mea stă ascunsă singurătatea ta care la rândul ei ascunde o altă singurătate și tot așa până ajungem la Dumnezeu și bucata lui de lut înmuiată în apă apoi la dorința lui de a nu fi singur și flămând de spații drept pentru care într-un moment de rătăcire te-a creat pe tine dintr-o coastă de-a mea de atunci și mai tare mă doare când plouă, singurătatea ne-a făcut pe amândoi chiar mai ușori decât aerul fără aripi și fără vreun rost culegători de lumină și întuneric tot țopăind dintr-o stare în alta dintr-un măr în alt măr până într-o zi…
S-ar putea să-ți placă și
Ne vom intoarce
Ne vom întoarce – Radu Gyr
Fulgerul negru 2
Scrie Ezra, scrie…
poetry heavenly
Poezie angelică
Resemnări și neputințe
înfrigurarea renunțării lipsa zborului și a somnului apoi însingurarea dar și delimitarea față de restul lucrurilor față de oamenii odată prieteni apoi alcoolul ca un balsam peste rana singurătății și a fricii de moarte ca un bici care îmi izbește nemilos trupul și mintea cum și petrecerea cu îndârjire a timpului dat la masa șchioapă lipită de hidrantul roz din bar iată-mă acum în fața ta aproape lipsit de carne de sânge și de dorință incapabil să mă deschid și încremenit într-o muțenie absurdă și cumplită și timpul a trecut nemilos a tot trecut și s-a făcut brusc iarnă în lume ca abia acum să încep să învăț să iubesc…
Genele Evei
nu m-a tentat niciodată să fumez iarbă că aveam multă imaginaţie sau poate o nebunie o nebunie primordială de început de lume nebunia Evei când a muşcat din măr și a ştiut, dar nu i-a mai folosit. Iulia Nicolau – Crețu
În aşteptare
acum trebuie doar să aştept îs curioasă unde m-o prinde pe firul ierbii viaţa de pe urmă și să sper că am fost visul ce m-a visat când m-a creeat. urc şi plâng şi-mi plânge iarba. Iulia Nicolau – Crețu
Printre rânduri de nori și curcubeie
scriu folosind cuvântul ochiului și cu coaja lui transformată în pleoapă câteva clipiri de cer și mi-e albastru și destul și uneori roz. Iulia Nicolau – Crețu
S-ar putea să-ți placă și
an overlay of the stillness of the shadow
Gând
the apple and Eve
Genele Evei
tab
În aşteptare
Gând
probabil voi continua așteptând chiar nemaiașteptând nimic nici un sentiment de împreună nici timp de calitate doar o suprapunere a tăcerii a nemișcării a umbrei. Iulia Nicolau – Crețu
Poem încă nedefinit
unde câmpia ca un animal rănit cu respirația stinsă apoi risipită în cârduri de ciori s-a dus și toamna purtată de iarnă de subsuori ca un poem amar mâhniri fără sens ca dincolo de ploile mărunte sau tulburate fântâni sau lanuri putrezite de porumb care tot plutesc peste sat purtate haotic de vânt cum și dincolo de tristețile lunii noiembrie, puse în aspre cuvinte niciodată rostite și care se tot întorc și ne cuprind în îmbrățișări din ce în ce mai violente sau doar confuze întunericul veșnic și frigul din el nu mai e deja duminică în noi
Gând a nedumerire în roz
(jurnal într-o doară /scris în fiecare seară) într-o noapte cineva mi-a lipit pe ochiul stâng o folie roz e drept că nu prea mai pot să deschid ochiul dar asta încă nu mă deranjează deloc în fața spitalului municipal au răsărit peste noapte câteva cruci de lemn cioplite cu barda și vopsite strident doi doctori şi o asistentă îmbrăcată într-un halat roz au început să caute pe plajă semințe de îngeri pe care să le sădească printre crucile abia răsărite să le poarte noroc Nichita, nu vrei un câine? uite, l-am dresat să nu mai latre la lună dă doar din coadă cuminte şi udă cu sârg toţi pomii cu…
Să facem viața un Pic mai frumoasă!
