• Bestiarul și săptămâna apocaliptică,  Câmpia în genunchi,  Poezie

    Marţi. Puricele ucigaş

    şi s-a deschis cerul pentru cel adevărat o armată de inorogi a întunecat zarea iar cel credincios îmbrăcat cu zale peste cămaşa înmuiată în sânge cu ochii de foc cu vorba măciucă ooo, cum trosneau capetele celor care ridicau privirea din colb spre lumina de dincolo de supunere cel care călărea inorogul alb cu numele scrijelit pe frunte şi pe a cărui limbă de paloș e scris să ne desprindă visul dintr-o lovitură – mi se mai întâmpla să înfloresc cum mi se mai întâmpla şi să mor de fiecare dată când îmi reuşea câmpia dintr-o brăzdă grea şi câteva boabe îi frământam cu dragoste ţărâna până îi dădea lacrimile…

  • Bestiarul și săptămâna apocaliptică,  Câmpia în genunchi

    Luni, începutul apocalipsei. Mielul

    abia ce m-am trezit sunt o durere cruntă în oasele moi tocmai a început apocalipsa, e luni pe tâmpla mea de cretă stă înfipt un corb cu ochii scurşi din umeri îmi cresc aripi și grele negre m-am transformat în demon Dumnezeu aruncă în stele cu tigve de cai sau cu arhangheli din ținutul Magdala până în câmpia mea e doar fum pământul e ca o rană putredă în care colcăie viermi şi puroi e tot o zbatere de pleoape şi moarte în ochii căprui un cârd năuc de popi cu bărbi şi cruci din lemn de nuc se năpustesc peste fetele virgine răstignite în altare de fier atât de…

Scroll Up Scroll Up