• Critică & recenzii

    Petre Ioan Crețu. Recviem pentru o roată bolnavă mintal, Editura Neuma

    Petre Ioan Crețu, cunoscut în lumea virtuală și nu numai ca PIC, scrie o poezie aspră, violentă, în care se implică total, în care își recunoaște nebunia și ura. Într-o epocă de alexandrinism, PIC este un vehement, neconcesiv, anticalofil luptător de unul singur. Este un Rambo, împovărat de arme și cartușiere – îi va rade pe toți cei care cred că un ins izolat e neapărat vulnerabil. Poeții veritabili sunt aceia care nu plăsmuiesc din cuvintele lor niște versuri, oricât de ingenioase și atractive ar fi ele, ci o lume proprie, într-o demiurgică încordare a conștiinței. Aceștia, mult mai puțini decât se crede, sunt de două feluri: cei care sunt…

  • Blog

    RUGĂCIUNE DE RECUNOŞTINŢĂ

    Răscruce suntem, umană confluenţă a celor patru elemente; nu îngădui, Doamne, să ne biruie deznădejdea; suntem pământ şi foc, ridică-te în apărarea noastră; suntem apă şi aer; ascultă-ne glasul, cum pământului mulţumim, şi focului; cum cinstim aerul, Iar apa, prin şiroirea pe frunte şi unduirea între ţărmuri, binevoitoare, se împarte cu noi.     Suntem pământ din Pământul-Mamă-şi-Tată; ea ne ştie, el ne cunoaşte; aducându-ne în spaţiul-timpul său, ne dă înfăţişare şi adăpost, ne înzestrează cu temelie de casă şi uşă, cu perdele şi flori-de-cerceluş  în ochii dreptunghiular tăiaţi ai ferestrelor; Cu darnice câmpii ne împrumută; cu dealuri încărcate cu fagi şi stejari; cu munţi încununaţi cu nouri şi, verzi,…

  • No man's land,  Poezie

    Poemul unu

    no man’s land locul unde ochii tăi înghit tot întunericul din încăpere și unde șoaptele mele au tapetat pereții din dormitorul nostru iar poemele poemele îmi sunt cuvinte grele și reci fac țurțuri la sprâncene și păsări negre rele se desprind din fereastră una câte una până se umple cerul mai nou tot felul de nimicuri în armuri de oțel și flegme bântuie cerul și ne seceră ca pe spice dacă au pierdut prima bătălie cu noi nu zic nimic se ascund în rădăcinile nervilor noștri și așteaptă să fim iar slabi, comozi și ne lovesc sub coaste casele răzlețe mitraliază câmpul câțiva câini sălbăticiți se preling pe linia care…

  • Poezie,  Recviem pentru o roată bolnavă mintal

    Rutină

    Și această poezie e recitată, cu același talent, de scriitorul Lucian Dumbravă. Mulțam fain, prietene. să te lovești bezmetic ca fluturii de lună fără niciun scop prinși în efectul de pendulă ca insectele din capcana luminii de bec viața noastră avea un singur anotimp și o singură noapte și nimeni nu știa de ce apoi ne-am plictisit să mai întrebăm așa că ne turnam vin în borcane de sticlă și povesteam ce am fi vrut să ni se fi întâmplat mai toți am fost prinți apoi milițieni șoferi oameni fără noroc jinduind noroc doar fiul tatălui meu nu am fost tatăl meu a avut o fântână era cea mai adâncă…

Scroll Up Scroll Up