• Banshee sau revolta piciorului de lemn cu frunze albastre,  Poezie

    Printre pașii străini

    poate cum izbucnești în râs ca și cerul când e gâdilat de nori sau de urși și cum steaua polară ți se lipea de sâni sau cum înnebuneam ori de câte ori rupeam de pe tine rochia de scrum rochia ta cea mai bună rochia de bal și vântul turbat care rupea carnea de pe tine și mi te dezbrăca sau mai bine aștept până când vei închide ochi și mă voi furișa pe sub pleoapele tale deja străvezii vom visa amândoi ivoriu sau verde oliv în visul din somnul tău apoi vom aprinde focul în noi și vom alunga bruma târzie ca din livezi ne vom topi singurătățile amândoi…

  • Banshee sau revolta piciorului de lemn cu frunze albastre,  Poezie

    Păsări de noapte cu un singur tril

    doar ce te-ai trezit din somn și abia îți poți controla tremurul mâinilor în încercarea de a-ți liniști respirația ai visat urât te întreb în fiecare dimineață da, îmi răspunzi visez cum te stingi în brațele mele într-un ultim sărut dar este nemaipomenit îți mai zic chiar așa îmi doresc să trec vămile cu gustul sărat al buzelor tale în gând apoi nu ne mai spunem nimic te așezi în fața oglinzi și încerci să-ți scuturi întunericul din păr apoi îmi clătești ceața din ochi după care mă ajuți să-mi prind piciorul care cu fiecare noapte trecută devine tot mai turbat tot mai înalt și urlă ciudat se agită nervos…

  • Banshee sau revolta piciorului de lemn cu frunze albastre,  Poezie

    Nopți de iarnă și un saxofon romantic

    nopțile în care câmpia mea înghite cerul și unde îți băteam la fereastră deschide-mi deschide-mi urlau în mine amintirile luna și cerul unde îți sunt aripile mă întrebai și eu plecam rușinat sub pașii mei se căscau fântâni inutile și hăul cel mare și răul și se auzea plânsetul viilor cu strugurii uciși de prea tineri poate și prețul plătit libertății prea mare sau mersul târșit printre amintiri și iluzii și în urma piciorului cresc păduri de salcâmi îmi crește pe ochi o pâclă neagră și mă înfioară aerul rece din fereastră și nu știu de ce îmi aduc aminte cum muream în fiecare clipă trăită la tine în brațe…

  • Banshee sau revolta piciorului de lemn cu frunze albastre,  Poezie

    Moartea înșelată

    în fiecare dimineață sunt pus să aleg între tine și o altă femeie și de fiecare dată te aleg pe tine și nu am să înțeleg niciodată de ce insist între timp tu îţi treci mana prin par într-un gest solemn și eu prind rădăcini îmi cresc ramuri și frunze deja nu mă mai văd apoi țipătul tău de groază și mi-am adus aminte că mi-ai spus că îți este teamă de durere dar și să nu mă pierzi și tu priveai cum mă destrămam și deveneam o umbră vegetală și prin vinele mele curgea clorofilă apoi moarte dar încă nu am spaimă de moarte ori de câte ori mi…

  • Banshee sau revolta piciorului de lemn cu frunze albastre,  Poezie

    Incantatoriu și nimic despre picior

    dintr-odată aşternuturile mele au fost cuprinse de o adevărată frenezie îmi dădeau senzația că s-au prins ca într-o horă apoi și patul a început să tremure m-am ascuns în cel mai întunecos colț și-mi clănțăneau fără rost măselele uneori vii și îmi reproșezi că nu mai poți să-ți reazemi viața și fruntea de sufletul meu și că nu mai ai încredere în mine că nu mai sunt cel care a fost că nu are rost să-ți trăiești viața cu mine în gând să mănânci să dormi sau să privești cerul cu mine în minte și că îți e din ce în ce mai greu să-mi vorbești că îți sunt dorințele…

  • Banshee sau revolta piciorului de lemn cu frunze albastre,  Poezie

    Fusul divin sau raclaj nereușit

    tot timpul mi-a fost frică să nu mă prăbușesc din vis și să mă zdrobesc de dușumea la picioarele patului probabil că ăsta e motivul pentru care de ani buni nu mai dorm mă usuc de oboseală și umblu prin casă de parcă plutesc mi s-au săpat șanțuri adânci de oboseală pe frunte în ele am pus țărână și am plantat pomi de obicei stau toată noaptea cu ochii lipiți de tavan mâinile împăturesc cu migală întunericul să nu facă cute alteori sap cu unghiile în lemnul piciorului scorburi adânci sau tunele lungi care îmi străbat amintirea piciorului care a fost curios este faptul că oricât aș săpa în picior…

  • Banshee sau revolta piciorului de lemn cu frunze albastre,  Poezie

    Banshee piciorul de lemn și fereastra

    Încercați să citiți poezia în timp ce ascultați melodia… veți vedea că veți percepe altfel poezia… m-am obișnuit ca după o noapte plină de dureri, de pierderi iremediabile de amintiri și de ascultat în buclă Whiskey Lullaby până când uitam de mine și să nu am timp să mă feresc, ca să urmeze perioade scurte de luciditate senină ca după moarte sau revenirea pentru o clipă a bărbatului care am fost apoi cădeam în mine brusc ca în transă sau cum urca din mine un iz puternic de putred sau halucinam cu zeci de fantasme învârtindu-se amețitor în fața ochilor mei și cum priveam înspăimântat goana lor nebună apoi urma…

  • Câmpia în genunchi,  Poezie

    Mi-e dor de noi

    îmi amintesc cum îţi decojeam sufletul foaie cu foaie îţi tot dădeam la o parte iubirile trădate frustrările furiile până te-am găsit undeva într-un colţ speriată nu ştiu de ce m-ai luat de mână să mergem mi-ai zis iar eu nu ştiam unde şi deodată cumva am murit moartea aceea care nu ni se întâmplă niciodată şi unde cuvintele nu se rostesc se înfig adânc și dureros în oase mi-e dor de acel tu mi-e dor de vechiul eu prea multă tăcere uite, desparte tu eşti tot mai singură eu tot mai bătrân mai bolnav prins între pereţi ca între scânduri mi-e dor de tine şi asta mă doare prea…

  • Poemele săptămânii uitate,  Poezie

    Candoarea prunilor cu frunze albastre

    deodată e un foşnet ciudat în prunii sălbatici adunaţi în pâlcuri la marginea oraşului frunzele ţâşnesc din muguri deja ruginii se înalţă puţin atât cât să creadă că au învăţat să zboare după care încet încet se aștern în tomberoane şi se albăstresc oraşul deja e albastru enorm monoton luăm frunză cu frunză şi le vopsim curcubeu oricum e haos pe străzi noi cei din spital orbisem de atâta nuanță de atâta speranță ne aruncam entuziaşti de pe acoperiș unul după altul trec spitalele municipale în zbor huruind şi ele albastru bulevardele s-au urcat deja în pod băncile s-au închis la culoare sihastru poliţiştii de pază îşi împing chipiul pe…

  • Poezie,  Ucigașii de vise

    Zidul din jurul meu Bastilia sorții

    mai întâi am construit un zid în jurul meu un zid înalt de piatră şi am sperat să te uit dar toate pasările care treceau peste zid purtau numele tău pe aripi şi mă durea şi plângeam şi desenam cu creta pe zid fiecare gând fiecare tu am umplut zidul cu desene şi zidul în loc să se îngroaşe parcă se subţia când am terminat creta am continuat să desenez cu carnea de pe degete cu sângele din mine şi toată ura cu înverşunare nebună până când s-a ros toată carnea oasele degetelor roase şi ele de zid au fost luate de vânt şi răspândite în zare şi ele se…

Scroll Up Scroll Up