No man's land,  Poezie

Cum mi se zidesc

Poezia aceasta este ultima din grupajul de 5 ,  grupaj premiat cu Premiul „Ilie Constantin” al Filialei București – Poezie a Uniunii Scriitorilor din România (USRo) , la concursul literar cu tema „Distanța”, 2020

prinde-mă de mână
prinde-mă îţi zic
tu doar mă privești
cum stau atârnat de perfuzii
cu tuburi înfipte în piept
te uiți și cum mi se zidesc
lumânări în cuvinte
și o cetate cu pereții de lut
pe frunte

îmi cresc sub unghii livezi
de nuci
pe umerii mei
sunt cuci și dropii
și mistreți de argint
și bolovanul lui Sisif
pe piept doar mirişti
pe tălpi port drumuri
strivite în ciudă
și nu mai am niciun rost

am nevoie de aripi
și-mi întind larg braţele subţiri
deja sunt cruce
în palme îmi cresc
piroane adânci
pâlpâi puțin în fereastră
apoi mă sting

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *