Facerea lumii
– creaţie dumnezeiască – Dumnezeu, se spune, nu a avut simţul umorului s-a născut mai întâi pe el, din plictiseală, într-o duminică de vară, când soarele stătea-n crucea zilei în echer, elohim nu ştiu cât timp i-a trebuit să-nveţe să folosească braţele că repede a făcut cerul îl înghesuia din toate părţile nimicul ăsta, căci peste tot şi toate exista doar un mare nimic un talmeş-balmeş fără de măsură fudul şi stupid era cât pe-aci să fie turtit de ceea ce tocmai urma să zămislească, adică pământul, ce fapt crucial pentru noi aşa că din haos tocmai s-a născut pământul şi Dumnezeu s-a întins să doarmă puţin până spre dimineaţă…
Atelierul de pictură nu este într-o joi
cineva m-a exilat în propria-mi existență ca într-o bulă cu pereții de lut și nu știu cum am reușit să-ți scriu atât de multe poeme și versurile să devină nepereche ori de câte ori se făcea în noi joi joi e ziua în care băieții din sat plecam la vânătoare de fluturi de-a lungul căii ferate hălăduiam și în cer dar mai rar nu știu de ce vecinului meu i se părea că sunt o întâmplare magică și ori de câte ori mă vedea făcea plecăciuni aprindea lumânări tămâia până și urma pașilor mei nepășiți ori se târa în genunchi în spatele meu preț de câteva zile și nu obosea…
S-ar putea să-ți placă și
Poemul intenție, un alt testament
Anatomie alandala
Despre spaimele noastre ca despre un fapt divers
Tot mai rar nopțile mele
în care tot mai rar nopțile mele sunt fulgerate de trupuri fierbinți de femei de fapt nopțile îmi sunt triste tot mai pline de dureri oasele mele se tânguie ca o orgă cu tuburile sparte cântând imnuri roții de lemn și nu mă mai înalță acum suferința ca pe Isus doar mă afundă în mine ca într-un sicriu de plumb te-ai uitat într-o noapte la mine adormită în pat erai beată și aveai cămașa de noapte ridicată până peste cap ți se vedea părul pubian cum înflorea cu gândul la rai adevărul e că sexul cu tine mereu a fost bun ca un zbor libelulă ca o lumină nebună plină…
S-ar putea să-ți placă și
Zboruri lucrate cu mâna și întâmplate în cerc
Înălțarea la tavan
Nebunul frumos din amintirea noastră
Poetul poemelor din săptămâna uitată
„Cum facem uneori schimb de purtători ai poeziei, eu i-am prezentat diriguitorului revistei „Helis” câțiva autori, după părerea mea, demni de luat în seamă, altfel s-ar scufunda printre cutele anonimatului înainte să le aflăm puterile creative; la rândul său m-a tras de mânecă, dacă i s-a ivit prilejul, ceea ce s-a întâmplat o dată în plus în numărul din ianuarie 2014 al revistei, unde a apărut numele unui poet necunoscut deasupra a șase poeme pur și simplu surprinzătoare. Aveam să aflu după câteva zile că poetul îmi era cunoscut cel puțin fizic, am dialogat de mai multe ori cu niște ani în urmă, cunoscându-i destul de vag preocupările. Inginer electronist…
Gândacul Vasile
Anul trecut, în salonul unu de la etajul trei al spitalului municipal, dintre miile de gândacii care foşgăiau pe pereţi, unul dintre ei atrăgea atenţia, era mai leneş, mai încet.. Stătea sprijinit în antene şi visa, uneori recitam amândoi poeme de amor, alteori se agăța de un strop de var și rămânea suspendat ceasuri întregi. Era un gândac molcom, gândac moldovenesc, rânjind după antene. L-am prins şi aşa a devenit gândacul meu, gândacul Vasile, fără să știu că în curând va deveni cel mai popular dintre toţi gândacii din lume. Mi-a prins bine că m-am împrietenit cu el, ori de cate ori aveam dureri foarte mari venea lângă mine, cred…
Brânza lui Becali pute din ce în ce mai rău
Mi se pare normal dacă ai antrenor principal la echipă secundul secundului. Sunt stelist de 56 de ani, o viață de om, totuși încep să mă bucur că antrenorii refuză să mai fie slugile lui Becali. Antrenorii adevărați. Acel bine făcut Stelei, cu care se tot bate Becali în piept, se transformă în cel mai cumplit coșmar pentru iubitorii echipei Steaua, dar și pentru toți iubitorii de sport din țara asta. Când specimene ca Becali ajung cumva în capul trebii, e jale. Îmi doresc ca Steaua să retrogradeze și flăcăul ăsta, Becali, îmbătrânit urât, să lase echipa. Cum nici dacă ar dispărea nu m-ar deranja acum. Decât ca un parvenit…
Culoarea nu se învață, nu se antrenează, te naști cu ea sau nu
Azi 17 august ora 11, la Muzeul Municipal Călărași, a avut loc vernisajul expoziției de pictură „Explozie de culoare”, cu tablouri semnate de doamna Camelia Zrain. Mi-au atras atenția și mi-au plăcut foarte mult tablourile pictate în manieră cubistă, foarte calde și luminoase și a căror culoare mi-au ostoit sufletul. Foarte interesante mi s-au părut a fii și cele câteva colaje (material textil, foiță de aur, folie de aluminiu, hârtie și vopsea) Tablourile doamnei Camelia Zrain mi-a amintit de Victor Brauner, poate cel mai expresiv reprezentat al avangardismului românesc, aceeași răzvrătire împotriva academismului, amândoi au aceeași manieră de a da frâu liber culori, focuri de artificii, ne încântă. Felicitări…
Glissando
cu cât mă uit mai atent la mine cu atât mă cutremur mai mult sunt doar o versiune nereușită nu ceea ce mi-am doream să fiu e ca și cum m-aș recompune în cântecul păsării și cu fiecare răsărit de soare sunt mai trist și parcă niciodată nu am iubit atât de durut tot fâlfâind în mijlocul focului în floarea de crin mereu mi-am dorit să fiu altul așa cum spune Mușina și eu am plătit înainte de a mă naște pentru o altă destinație și nu am reușit acum am plătit înainte de moartei pentru eternitate fie ce o fi în fiecare ne crește apocalipsa ca o gâlmă unora…
S-ar putea să-ți placă și
Teribila repetare teribilă și fără sens
Mi-e dor de noi mi-e dor de viață
Poemul care trage cortina
Mireasă albă
mireasă nenuntită și albă ca în povești de ce te-ai ascuns de ce nu-mi mai ești? vezi tu aici toți pereții sunt din sticlă nimic nu pot să ascund vei vedea vei vedea și alte mirese cum plâng cum cântă nu le lua în seamă ele sunt doar încercări nereușite să te imaginez să știu cum arăți amintirea ce-mi vei fi se va mistui greu în miresmele iernii tu doar trebuie să mă ții de mână strâns oricum drumurile sunt închise și nimeni nu va mai putea să mi te fure vom râde amândoi de timpul ce nu ne va mai stinge
S-ar putea să-ți placă și
Costel, omul cu o pendulă și un papagal bețiv
Distracție planetară și aniversară
Corpul tău șerpuind
Băiatul de la pagina 5
Îi mulţumesc foarte mult doamnei Nicoleta Milea, poetă și comentatoare a literaturii contemporane, pentru cronica volumului meu de poezie Ucigașii de vise – „O rafinată sinteză a consistenței lirice”, apărută în numărul din luna iulie 2019 al revistei literare Caligraf. Pentru cei care vor să citească revista, o puteți downloada de aici!
Să facem viața un Pic mai frumoasă!
